Stomatologie generală

1. Consultație cu cameră intraorală, diagnostic, plan de tratament și deviz estimativ

Cu ajutorul instrumentarului de consultaţie și al camerei intraorale, care oferă imagini în timp real din cavitatea bucală, vizibile pe monitor, medicul stabileşte diagnosticul şi vă propune un plan de tratament care să se plieze pe nevoile şi cerinţele dumneavoastră. De asemenea, pe baza costurilor tratamentelor implicate, se va formula şi un deviz estimativ.

2. Model de studiu

Este o reprezentare 3D ce reflectă situaţia exactă a cavităţii bucale şi ajută medicul în stabilirea diagnosticului şi planului de tratament.

3. Radiografie retroalveolară digitală

Utilizând aparatură de ultimă generaţie, ce reduce cantitatea de radiaţii, funcționează rapid şi foloseşte senzori pentru captarea de imagini, Clinicile Stomatologice CardioDent efectuează radiografii retroalveolare ce oferă informaţii despre 1-3 dinţi şi despre ţesuturile din jur (în unele cazuri), completând diagnosticul dumneavoastră.

4. Prophy jet (air flow)

Este o procedură de profilaxie dentară care utilizează apă, aer şi pulbere de bicarbonat de sodiu sub presiune, pentru a îndepărta petele de nicotină, cafea, vin roşu, placă bacteriană şi depozitele moi de pe suprafeţele dinţilor.

5. Detartraj cu ultrasunete

Reprezintă o metodă eficientă de a îndepărta tartrul dentar supra şi subgingival ce duce, în timp, la sângerări gingivale sau inflamaţie gingivală şi, în final, la pierderea dinţilor. Se recomandă efectuarea acestei proceduri de două ori pe an.

6. Periaj profesional

Se asociază de cele mai multe ori detartrajului ultrasonic şi presupune o curăţare eficientă a suprafeţelor dentare, utilizând paste abrazive speciale. Procedeul este, de asemenea, indicat de două ori pe an.

7. Fluorizare

Această practică medicală constă în aplicarea pe suprafaţa dentară a unor paste, geluri sau lacuri cu un conţinut de fluor semnificativ, care să protejeze dinţii împotriva cariilor. Li se aplică atât copiilor, cât şi pacienţilor cu risc carios crescut.

8. Aplicare digă

Succesul şi eficienţa tratamentului stomatologic depind de foarte mulţi factori. Unul dintre aceştia, foarte important, este reprezentat de protejarea corectă şi riguroasă a dinţilor aflaţi în tratament de umiditatea din cavitatea bucală.

Acest lucru se poate realiza prin două tehnici principale:

• Metoda absorbantă, cu ajutorul rulourilor de vată
• Metoda izolantă, ce are la bază folosirea digăi

Ce este diga?
Diga este o folie subţire de latex, ce se prinde cu ajutorul unor cleme pe dintele sau pe dinţii ce urmează a fi trataţi.

Avantajele procedurii
Printre numeroasele avantaje ale digăi, enumerăm următoarele:

• O mai bună vizualizare a dintelui sau a dinţilor care trebuie trataţi. Oferind o culoare constantă de contrast, diga face ca dintele să fie mai vizibil pe toate părţile, iar medicul dentist îl poate trata astfel mai uşor. Cu cât medicul dentist vede mai bine dintele, cu atât lucrarea poate fi mai bine realizată
• Garantează succesul lucrării, deoarece păstrează dintele uscat
• Protejează pacientul în mai multe moduri:
  • Previne înghiţirea sau inhalarea resturilor de dinte provenite din frezarea acestuia
  • Ferește pacientul de acţiunea iritantă a chimicalelor asociate cu tratamentele dentare, cum ar fi cele folosite pentru a dezinfecta canalul radicular sau acidul utilizat pentru plombele dentare înaintea aplicării compozitului
  • Protejează limba şi obrajii pacientului de freza dentară
• Ajută la izolarea dintelui împotriva bacteriilor din gură – acest aspect este important mai ales la tratamentele de canal (scoaterea nervului) şi atunci când se aplică plombe foarte mari în cavităţi unde pulpa dentară este aproape. Este foarte important ca pulpa dintelui şi interiorul canalului radicular să fie ţinute departe de bacteriile care trăiesc în gură
• Poate scurta durata procedurii. Atunci când folosim diga, nu mai există riscul ca poziţia limbii să-l încurce pe medic, astfel încât acesta poate executa procedura mai ușor, fără să-i fie distrasă atenţia. Acest aspect creşte eficienţa stomatologului, iar tratamentul poate fi finalizat mai repede
• Poate calma pacientul, întrucât, odată aplicată diga, aplicaţiile medicului nu vor mai fi resimţite în cavitatea bucală. Se creează astfel o barieră de protecţie între corpul pacientului şi medic. Este de ajutor şi pacienţilor cărora le este frică de procedurile dentare
• Protejează medicul dentist şi pe asistenta acestuia de orice boală pe care o poate transmite pacientul. Stiaţi că, prin frezarea unuia dintre dinţii dumneavoastră timp de 30 de secunde, el se expune la acelaşi număr mare de bacterii, ca atunci când aţi strănuta direct în faţa lui?

9. Drenajul endodontic

Este o manoperă stomatologică ce se realizează cu ajutorul acelor endodontice şi are ca scop eliminarea secreţiilor purulente prin canalele radiculare ale acestuia. Drenajul reprezintă o urgenţă, de aceea, pentru evitarea complicaţiilor, pacientul trebuie să se prezinte în timp util la clinicile stomatologice.

10. Pansamentul calmant

Constituie tratamentul de urgenţă al pulpitei acute, prin care se aplică un pansament cu anestezic la nivelul unui dinte dureros, urmând a se interveni cu tratamentul endodontic, respectiv pulpectomie – extirpare vitală, într-o şedinţă ulterioară.

Pulpita acută sau inflamaţia pulpei se manifestă prin durere spontană sau permanentă în zona afectată. Durerea creşte când pacientul se întinde la orizontală şi când se aplică presiune pe dinte, dar totodată răspunde, în sensul intensificării sau reducerii acesteia, la stimuli reci sau fierbinţi.

Durerea poate iradia către tâmplă şi gât şi poate cuprinde întreaga jumătate a capului de partea dintelui afectat. În literatura franceză, durerea din pulpită este numită „turbarea dinţilor” („rage de dents”).

Tratamentul de urgenţă al pulpitelor acute are ca scop controlul eficient al durerii şi asigurarea unui prognostic pozitiv pe termen lung. Pansamentul se aplică după curăţarea şi toaletarea cavităţii.

11. Obturația medicamentoasă

Atunci când există un proces carios profund netratat, camera pulpară a dintelui este expusă la bacteriile şi microorganismele din cavitatea bucală, ceea ce va duce la infectarea şi necrozarea ţesuturilor pulpare şi a parodonţiului apical (zona din jurul vârfului rădăcinii dentare).

În acest caz, nu este necesară doar îndepărtarea pulpei, ci şi vindecarea şi dezinfecţia perfectă a ţesuturilor implicate. Astfel, după un tratament mecanic, se vor aplica materiale cu rol antiinfecţios, care vor trebui să acţioneze atât asupra bacteriilor prezente în canalele radiculare, cât și, mai important, asupra bacteriilor care s-au difuzat în ţesuturile de sub canalele radiculare.

Pentru aceasta, e foarte important ca materialele de tratament să se aplice până la vârful rădăcinilor dintelui, pentru a fi cât mai aproape de microbii şi bacteriile pe care încearcă să le influenţeze.

De obicei, se folosesc paste speciale pe bază de hidroxid de calciu sau alte amestecuri. Hidroxidul de calciu are avantajul de a fi activ o perioadă mai lungă de timp (până la 2 săptămâni), deoarece are proprietatea de a elibera continuu ioni cu efect antimicrobian.

Tratamentul se poate ţine pe canal de la câteva zile, până la câteva săptămâni, în funcţie de gravitatea infecţiei. De asemenea, poate fi aplicat în mai multe şedinţe. În acelaşi timp, este esenţial ca pacientul să se prezinte la programări, întrucât aceste paste medicamentoase nu pot rămâne pe canalul radicular un timp îndelungat, căci se resorb în timp.

Dacă menţineţi mai multe luni aceste paste, este posibil să reapară o altă infecţie pe canalele radiculare, ceea ce ar presupune o reluare a diagnosticului iniţial sau apariţia unei afecţiuni mai grave.

12. Pulpectomia monoradiculară, pluriradiculară

Pulpectomia constă în extirparea vitală sau scoaterea nervului dentar. Este o procedură dureroasă, de aceea se va recurge la anestezie locală. Pulpectomia se va realiza în cazul în care la nivelul dintelui există un proces carios profund sau un traumatism dentar.

Tehnica presupune realizarea cavităţii de acces, reperarea canalelor, efectuarea unui tratament mecanic cu ajutorul acelor endodontice şi curăţarea, modelarea şi lărgirea canalelor radiculare. Urmează apoi obturarea canalelor, după irigarea riguroasă a acestora cu soluţii speciale cu rol antimicrobian şi dezinfectant şi după uscarea acestora cu conuri de hârtie.

Pentru obturaţia definitivă a canalelor, se pot folosi materiale semisolide, precum gutaperca, paste sau cimenturi pe bază de oxid de zinc, răşini, paste sau cimenturi cu adeziune dentinară, paste sau cimenturi ce includ substanţe medicamentoase. Împreună cu materialele semisolide, se utilizează şi cimenturi sau sigilanţi pe bază de hidroxid de calciu. Aceştia au rolul de a umple spaţiul dintre pereţii canalului şi miezul solid, au acţiune antibacteriană, lubrifiază canalul şi sunt observabili pe radiografii.

13. Tratament gangrenă monoradiculară, pluriradiculară

Gangrena pulpară reprezintă necrozarea şi mortificarea pulpei dentare, sub influenţa microbilor şi a infecţiei produse de aceştia. Gangrena poate fi simplă, atunci când germenii de putrefacţie afectează strict teritoriul dintelui, sau complicată, cu implicarea şi a parodonţiului apical (osul din jurul vârfului rădăcinii).

Tratamentul are trei etape importante:

1. Evidarea canalului de resturile pulpare şi de dentină alterată de pe pereţii canalului până în dentina sănătoasă, prin tratamentul mecanic de canal care se practică pe toată lungimea sa, până la constricţia apicală. Astfel, se obţine şi lărgirea canalului în vederea obturaţiei;
2. Sterilizarea canalului radicular şi ale canaliculelor dentinare prin tratament medicamentos şi agenţi fizici;
3. Sigilarea spaţiului endodontic prin obturaţie etanşă. Radiografiile dentare sunt foarte utile în cazul în care există o afectare a spaţiului parodontal produsă de gangrenă. Aşadar, după câteva luni de la terminarea tratamentului, este indicată reluarea radiografiei, pentru verificarea răspunsului la tratament.

14. Retratament endodontic

Se recurge la retratament endodontic atunci când un dinte tratat deja radicular, din motive diverse, prezintă complicaţii periapicale şi simptomatologie asociată (dureri, senzaţie de dinte „înalt”, abces). Aceste manifestări pot apărea după luni sau chiar ani de la tratamentul iniţial.
Aşadar, se va recurge la retratarea dintelui în cauză, procedura constând în crearea accesului în spaţiul endodontic, îndepărtarea obturaţiei precedente, debridarea canalelor radiculare, dezinfectarea, repararea iatrogeniilor sau defectelor existente şi refacerea tratamentului chemo-mecanic şi a obturaţiei endodontice cu un material adecvat.

15. Coafaj pulpar

Aceasta este o manoperă realizată în cazul cariilor profunde. După îndepărtarea dentinei cariate, se aplică un strat subţire de material ce conţine hidroxid de calciu sau glassionomer. Aceste substanţe au rolul de a păstra vitalitatea dintelui.

16. Obturație superficială

Este realizată în cazurile în care pacientul prezintă o carie superficială. Procedura constă într-o curăţare minimă a dentinei cariate şi în aplicarea unui material compozit care să refacă fizionomia şi rezistenţa dintelui.

17. Obturație medie

Este realizată în cazurile în care pacientul prezintă o carie de profunzime medie şi constă în îndepărtarea dentinei cariate şi aplicarea unui liner sau a unei obturaţii de bază. Ultimul strat este alcătuit din materiale compozite, compomeri sau glassionomeri cu rezistenţă mecanică crescută.

18. Obturație profundă/dinte devital

Procedura este efectuată cu sau fără anestezie (în funcţie de caz). Dacă dintele este vital, reconstituirea trebuie să asigure o protecţie a nervului, printr-un coafaj pulpar şi refacerea pereţilor cu rezistenţă slăbită cu ajutorul matricilor şi a materialelor de tip compozit, compomer sau glassionomer. Dacă dintele este devital (fără nerv), manopera nu este dureroasă şi asigură o refacere a integrităţii, esteticii şi rezistenţei dintelui pe termen lung.

19. Obturație pe dinți frontali

Reprezintă intervenţia pe dinţi frontali fracturaţi sau afectaţi de carie şi presupune aplicarea unor materiale compozite cu cerinţe estetice deosebite.

20. Sigilare șanțuri și fosete

Este metoda de profilaxie ce asigură protecţia împotriva cariei, în cazul dinţilor permanenţi tineri. Nu este dureroasă şi nu presupune frezajul dinţilor. Este necesar controlul restaurărilor, prin sigilare o dată la 6 luni.

21. Reconstituire cu pivot din fibră de sticlă

În cazul dinţilor devitalizaţi, care au pereţi distruşi de carie şi nu pot fi reconstituiţi prin obturaţii obişnuite, se impune întărirea dintelui cu ajutorul unui pivot din fibră de sticlă, ce asigură rezistenţa rădăcinii şi a materialului compozit care va reface coroana dentară. În cadrul acestei manopere nedureroase, stomatologia modernă foloseşte pivoţii din fibră de sticlă, cu o rezistenţă crescută la îndoire şi un indice de elasticitate comparabil cu cel al ţesuturilor dentare.

22. Gutiere bruxism

Ce este bruxismul?

Bruxismul este o afecţiune ce se caracterizează prin scrâşnirea dinţilor, în special noaptea, dar poate apărea şi diurn, ca reacţie la diferiţi stimuli. Chiar dacă mulţi pacienţi nu ştiu că suferă de această tulburare, semnele nu vor întârzia să apară, ele putând fi foarte uşor observate de către medicul dentist atunci când se face controlul stomatologic.

Primele semne evidente sunt apariţia în smalţ a unor fisuri, tocirea dinţilor laterali și nivelarea dinţilor frontali, ca mai apoi, dacă afecţiunea nu este tratată corespunzător, să apară complicaţii, precum sensibilitate dentară, dureri în zona urechii, din cauza problemelor apărute la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare, dureri de cap şi mărirea volumului muşchiului maseter.

Ca tratament stomatologic al acestei afecţiuni, se va apela la o gutieră din acrilat transparent sau din silicon, ce va fi purtată de către pacient pe timpul nopţii. În cabinet, medicul va lua o amprentă pe una dintre cele 2 arcade dentare ale pacientului, maxilar sau mandibulă, ce va fi trimisă în laboratorul de tehnică stomatologică pentru confecţionare. Prin purtarea sa, gutiera se va interpune între cele două arcade, astfel fiind evitate pierderile de ţesut dentar şi disfuncţiile temporo-mandibulare.